nCuno?cuții: 6 Sfaturi în Carieră ale Profesioniștilor

Poate te întrebi cine sunt nCuno?cuții? Sunt acei oameni valoroși, adevărați profesioniști în domeniile lor de activitate, de la care poți învăța, te poți inspira sau cere un sfat cu privire la viitorul tău parcurs profesional, dar la care nu ai acces atât de ușor, pentru că rămân niște nCuno?cuți. Din nevoia de a crea o punte de legătură între informațiile pe care le dețin acești profesioniști și elevi, studenți, profesori sau orice persoană interesată de dezvoltarea sa atât profesională, cât și personală, s-a născut inițiativa nCuno?cuții.

nCuno?cuții a fost conceput ca o activitate în carieră, care în mod normal s-ar fi făcut 1-la-1, dar acum are loc prin interacțiunea 1 la câteva zeci. Lansat acum doi ani, primul sezon a adunat o serie de 15 interviuri inedite cu profesioniști din diferite domenii, cum ar fi cel al psihologiei, antreprenoriatului, comunicării sau educației. Aceștia ne-au împărtășit poveștile lor profesionale și de viață, provocările pe care le-au traversat, cum au gestionat momentele de cumpănă, resursele la care au apelat pentru a evolua și unde și-au găsit motivația de a-și duce treaba la bun sfârșit. 

Acest articol sintetizează în 6 sfaturi, informația utilă pe care cei 15 nCuno?cuți ne-au oferit-o în interviuri. Sfaturile le poți parcurge, lua mai departe cu tine sau chiar aplica în propriul tău parcurs profesional. 

Sfatul #1: Niciodată nu este prea târziu să testezi sau să-ți schimbi traiectoria profesională. 

Pasiuni din copilărie. Bob Rădulescu (actor) a știut de mic copil că vrea să devină actor. Totuși, imediat după ce a terminat liceul, s-a înscris la o postliceală legată de finanțe, dar în suflet mereu i-a rămas pasiunea pentru actorie. În jurul vârstei de 25 de ani, cu o altă perspectivă asupra vieții, s-a hotărât să urmeze cursurile Facultății de Teatru și Televiziune (denumirea facultății de la vremea respectivă) din Cluj-Napoca, pe care le-a și terminat. În prezent, activitatea sa guvernează în jurul jocului actoricesc și a muncii teatrale. La fel ca în cazul lui Bob, Attila Demeny (antrenor) a început să fie pasionat de sport încă de la o vârstă fragedă, mai ales de înot. După terminarea liceului, Attila a vrut să demonstreze că poate să facă și altceva pe lângă sport, astfel că a urmat două facultăți concomitent, una de inginerie și una de educație fizică și sport, care au fost o reală provocare pentru el, dar pe care le-a finalizat cu succes. 

Pasiuni și direcții profesionale pe care le descoperi pe parcurs. Gelu Fodor (profesor de istorie) nu s-ar fi gândit în liceu că va ajunge profesor. Nu își dorea acest lucru. Ba mai mult, la un moment dat s-a gândit să aplice la Academia de Poliție. Dar, o serie de evenimente neașteptate din viața sa l-au adus în fața catedrei, unde a descoperit că îi place cu adevărat să predea, să interacționeze cu elevii și să aibă un impact asupra lor. Similar cu povestea lui Gelu, Georgiana Meleștean (consultant organizațional) știa în liceu că îi place să lucreze cu oamenii și să comunice. Aflată între două opțiuni, facultatea de psihologie și cea de comunicare, a urmat-o pe cea din urmă pentru că aducea un aer mai modern și interesant. Georgiana nu a ajuns să lucreze în domeniul comunicării, dar ceea ce a ajutat-o să-și definească traiectoria profesională a fost implicarea activă într-un ONG studențesc. De asemenea, la îndemnul părinților, ambii ingineri, Silvia Ghimbaș (UX/UI specialist) s-a înscris la Politehnică. Nu a trecut nici jumătate de an ca să își dea seama că nu este locul potrivit pentru ea. Astfel că, timp de un an a luat o pauză, în care și-a dat timp să descopere ce își dorește cu adevărat să facă, și a aplicat la facultatea de psihologie pentru că își dorea să se cunoască mai bine și să-și înțeleagă stările. 

Concluzie: Unii oameni știu încă din copilărie ce își doresc să devină când vor fi mari, alții testează mai târziu și își dau seama pe parcurs ce își doresc să facă. Indiferent de situație, cert este că  nimeni nu știe cu exactitate ce își dorește să facă pe termen lung, deoarece viața este plină de numeroase evenimente neașteptate. Dar, important este să ai în vedere că identificarea propriilor interese și pasiuni, precum și cunoașterea de sine, sunt necesare de știut când îți începi călătoria profesională. 

Sfatul #2: Ține cont de ceea ce îți place când îți alegi un loc de muncă.

Mai jos am creat o listă cu șase aspecte pe care profesioniștii le apreciază la locurile lor actuale de muncă, din care te poți inspira și tu.

1. Zilele nu seamănă între ele. Bob Rădulescu (actor) menționa că frumusețea meseriei de actor constă în faptul că nu te poți plictisi niciodată deoarece nu ai o rutină prestabilită. Zilnic, ești încercat să cauți în tine locuri noi, dispoziții noi, personaje noi, caractere noi, în cotloane ale sufletului și ale minții din care trebuie să scoți texte și emoții. La fel ca în cazul lui Bob, zilele lui Carmen Mureșan (profesor) nu seamănă unele cu altele și nici lecțiile predate datorită aportului pe care îl aduc elevii la oră. Carmen se simte privilegiată că o acceptă în universul lor și că, la rândul său, poate învăța atât de multe de la ei. 
2. Este importantă interacțiunea cu echipa și alți oameni. În cazul lui Vlad Măcelaru (antreprenor) echipa de colegi joacă un rol foarte important deoarece cu ei împărtășește plăcerea de a se juca și de a crea noi tehnologii. Oana Sandu (jurnalist) iubește să intervieveze oameni, să stea în bucătăriile lor și să le asculte poveștile de viață.

3. Contează să te simți valoros la locul de muncă, iar activitatea ta să aibă un impact. Oana Sandu (jurnalist) își dorește să educe cititorii prin materialele ei, să le trezească o emoție, deoarece crede că prin jurnalism poți schimba foarte multe lucruri, de la oameni, la percepții și până la mentalități. Andreei Parvu (People Operations Business Partener) îi place că își poate da seama de cât de mult contează rolul ei în mediul organizațional. De asemenea, Dianei Draganescu (Sustainable Procurement Program Manager), îi place că poate avea un impact pozitiv prin acțiunile sale de la job. Diana menționa că în viață dedici foarte multe ore locului de muncă, iar aceste ore și-a dorit să meargă într-o direcție pozitivă și să aibă un impact semnificativ asupra societății. 
4. Diversitatea și adaptabilitatea. La activitatea de cercetare pe care o desfășoară, Florinei Truța (farmacist) îi place că poate fi mereu pusă la curent cu noile descoperiri din domeniu.
5. Prezența componentei creative. În cazul fetelor de la The Brand Bar (design grafic), faptul că uneori au bugete mai mici, reprezintă o provocare și un test al creativității lor. În cazul Silviei Ghimbaș (UX/UI specialist), la locul de muncă îi place să se exprime creativ, dar într-un mediu structurat (unde există reguli care îi ghidează munca).
6. Libertatea de acțiune. În cazul anumitor meserii, le poți face după chipul și asemănarea ta. Acesta este cazul Andradei Lupșe (psihoterapeut, doctor în psihologie), care poate alege cât și cum să lucreze. De asemenea, Andradei îi place că poate să-i onoreze pe oameni și poveștile lor prin activitatea pe care o desfășoară.

Concluzie: La locul de muncă vei avea parte de momente plăcute, dar vei fi și încercat de diferite provocări. Contează să ai clar definite în minte aspectele care îți plac la locul profesional din care faci parte, iar aceste aspecte să se alinieze cu valorile pe care ți le-ai setat.

Sfatul #3: Fii conștient de punctele tale forte (de la profesioniști)!

Mai jos am creat o listă cu punctele forte pe care le-au identificat profesioniștii în domeniile lor de activitate.

1. Fii atent la tine! Alexandra Crăciun (consultant de brand) spunea că a fi un bun profesionist vine mână în mână cu ceea ce construiești în tine. Cu cât construiești mai mult și dedici timp să descoperi cine ești, ce îți place, care sunt valorile tale, cu atât mai mult aceste aspecte se vor reflecta în munca ta.
2. Empatia. Vlad Măcelaru (antreprenor) sublinia importanța empatiei, de a fi sensibil la ce simt și spun oamenii din jurul tău, și a comunicării eficiente. 
3. Umorul. Bob Rădulescu (actor) recunoaște că nu știe dacă are umor, dar știe cu certitudine să zică o glumă astfel încât să pară că are. De asemenea, Carmen Mureșan (profesor) consideră că umorul este indispensabil în orice activitate pe care o desfășori. 
4. Pasiunea pentru citit. Gelu Fodor (profesor de istorie) spunea că îți oferă o pregătire profesională temeinică.
5. Curiozitatea. Conform Oanei Sandu (jurnalist), curiozitatea este un mușchi care trebuie antrenat în fiecare zi. Astfel că, ea recomandă să îți pui foarte multe întrebări și să încerci să le găsești un răspuns. 
6. Deschiderea. Georgiana Meleștean (consultant organizațional) spunea că oamenii au încredere în ea pentru că îi simt energia. De asemenea, dacă o ușă ți se închide, cu siguranță există o fereastră deschisă. Întotdeauna există o soluție pentru problemele pe care le întâmpini și nu trebuie să te dai bătut.
7. Doza de optimism. Attila Demeny (antrenor) încearcă să se bucure de părțile frumoase care i se întâmplă în activitatea pe care o desfășoară și mereu face lucruri cu foarte mult elan și entuziasm. 

Alte puncte forte ale unui profesionist menționate au fost: seriozitatea, creativitatea, adaptabilitatea, capacitatea de a construi relații etc. 

Sfatul #4: Identifică un model/mentor care să te ghideze în drumul tău profesional 

Toți cei 15 nCuno?cuți au subliniat importanța ghidajului în ascensiunea lor profesională. „Să stați în locuri și pe lângă oameni care văd ceva în voi, poate mai mult decât vedeți voi.”, spunea Oana Sandu (jurnalist). Oana a fost printre cei care ne-au destăinuit importanța unui mentor în dezvoltarea sa personală și profesională. În liceu, nu avea încredere în forțele proprii și chiar au existat perioade din activitatea sa profesională când și-a pus munca sub semnul întrebării. Nu mai știa care este următorul pas profesional, dacă mai este bună în ceea ce face sau dacă lumea mai crede în forța ei. Pentru o perioadă, chiar a renunțat la activitatea sa din presă, însă îi era în continuare dor de ceea ce făcea cu cel mai mult drag. Într-un moment de cotitură, a aplicat la un curs de scriere narativă, ținut de Cristian Lupșa (editor fondator al revistei DoR), iar, ulterior, Cristian i-a devenit mentor și a contribuit la redarea încrederii în forțele proprii.

Experiența Oanei este doar una dintre multiplele exemple. În parcursul profesional, Alexandra Crăciun (consultant de brand) menționa că mentorul/modelul este o componentă vitală. Tu ca individ ești compus din dragostea, energia și inspirația pe care o primești de la ceilalți. Dar, cum reușim să ne identificăm un mentor? Aceștia se pot afla în propria proximitate (membrii familiei sau prietenii), cum a fost cazul lui Bob Rădulescu (actor) sau al Dianei Draganescu (Sustainable Procurement Program Manager). De asemenea, modele ne pot fi și cadrele didactice sau antrenorii. Attila Demeny (antrenor) menționa o lecție pe care a învățat-o de la antrenorul său: „Nu există o scurtătură în procesul de dezvoltare, în atingerea progresului”. Singurul lucru care te poate ajuta, este seriozitatea din acțiunile pe care le întreprinzi. Iar, Andrada Lupșe (psihoterapeut, doctor în psihologie) a menționat de admirația pe care o are față de domnul profesor Mircea Miclea. L-a stimat întotdeauna pentru felul în care explica cum funcționează mintea umană și pentru poveștile sale reale, care depășeau cadrele teoretice predate în facultate.

În plus, Andreea Parvu (People Operations Business Partener) a făcut o distincție între mentor și coach. Mentorul este persoana care te ghidează, care îți împărtășește propriile experiențe și te ajută să crești. Practic, îți oferă sfaturi ca să evoluezi. Coach-ul este tot o persoană care te ghidează, dar care îți pune întrebări și te ajută găsești de unul singur răspunsuri la ele.  

Sfatul #5: Vei avea multe lecții grele de învățat și ține de tine dacă impactul acestor evenimente va fi unul pozitiv sau negativ.

În rândurile următoare, vor fi expuse o serie de lecții pe care profesioniștii le-au învățat pe parcursul timpului.

1. Bob Rădulescu (actor) spunea că și-ar fi dorit să știe că viața trece repede, că nu trebuie să te transformi sau să porți măști, și că este mult mai fain să fii tu însuți.   
2. Alexandra Crăciun (consultant de brand) menționa că i-ar fi plăcut să știe că nu este nevoie să performezi pentru a fi acceptat în existența ta. Societatea românească ne naște cu niște „mici” traume, astfel că nu trebuie să fim într-un anumit fel pentru a fi acceptați în cadrul social. Nu e nevoie să ai un partener, un copil, cariera, vestimentația, atitudinea, vocabularul cultura perfectă, pentru a reuși în viață. Dacă ar fi știut toate aceste aspecte din timp, i-ar fi luat un pic din presiunea pe care și-a pus-o pe umeri și ar fi ajutat-o să lase loc unei creativități diferite de cea care a construit-o.  
3. În cazul Oanei Sandu (jurnalist), cea mai grea lecție a constat în echilibrarea vieții personale și profesionale. A început să învețe târziu, după vârsta de 32 de ani, cum să-și ia pauze, să se relaxeze într-o vacanță, să impună limite și că este, de fapt, sănătos să înțeleagă că munca nu este pe primul loc. Pauzele sunt necesare deoarece te ajută să reflectezi la ceea ce faci și ce îți dorești să faci.    
4. Fetele de la The Brand Bar (design grafic) ne-au împărtășit pe un ton zglobiu că: „Nu-i dracu’ atât de negru precum pare”, în sensul în care nu ar trebui să luăm lucrurile întotdeauna atât de în serios, să ne stresăm inutil, deoarece există întotdeauna soluții. De asemenea, lucrurile se întâmplă toate la timpul lor și fiecare individ are parcursul său. Cu toate acestea, avem tendința de a ne compara cu foarte mulți oameni, care au peste 15-20 de ani experiență, și să ne minimizăm evoluțiile.
5. Attila Demeny (antrenor) ne-a împărtășit un alt citat al antrenorului său: „Dacă vreți să obțineți un rezultat, dacă vreți să progresați, depinde de voi, de cât de serios faceți un anumit lucru.” Același lucru i se spunea și de către profesori în școală, dacă vrei să obții note bune, trebuie să înveți cât mai mult. Însă, când a ajuns adult, a crezut că aceleași principii se aplică. Dacă vrea să atingă un obiectiv, trebuie să lucreze mult și din greu. În unele cazuri, chiar dacă a dat tot ce a putut, a rămas dezamăgit că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum s-ar fi așteptat. Atunci a trebuit să înțeleagă că, în ciuda faptului că dă tot ce are mai bun, rezultatul nu depinde întotdeauna doar de el și că trebuie să accepte și să se împace cu ideea că a făcut tot ce a stat în puterile sale.
6. Oana Sandu (jurnalist) ne-a povestit de etichetele pe care i le-au pus colegii și profesorii în școală – „eleva timidă”, „cea sensibilă” sau „cea care dă apă la șoareci”. Oana nu răspundea în cadrul orelor, chiar și în cazul întrebărilor pe care le știa, întrucât nu avea destulă încredere în ea. Adulții din jurul ei nu își explicau de unde pornește timiditatea ei, dar, peste ani, a realizat că mediul familial tensionat și-a pus amprenta considerabil asupra sa. Cu toate acestea, etichetele primite nu au fost niște axiome, iar Oana a ajuns să-și fructifice atuurile pe care le avea în domeniul jurnalismului.  
7. Antonia Onaca (Solutionist in Leadership) ne povestea că a avut dificultăți de a sta, de a se concentra și de a învăța în școală. Pe baza performanțelor, unii profesori îi spuneau că este „brânză bună în burduf de câine” și că nu îi dau prea multe șanse în viitor. Mai târziu, Antonia a fost diagnosticată cu ADHD* (Attention-Deficit / Hyperactivity Disorder). Un diagnostic pus mai devreme ar fi ajutat-o să nu mai pună atât de multă presiune pe proprii umeri și să înțeleagă faptul că nu este nimic în neregulă cu ea. În plus, și-ar fi dorit să știe că „insuccesul” de la învățat, nu vine de pe fondul incapacității sale de memorare, ci din faptul că are alte nevoi de învățare. Să nu mai creadă etichetele pe care i le-au pus profesorii, a fost una dintre cele mai grele lecții pe care Antonia a trebuit să le învețe.

Concluzie: Etichetele pe care ni le atribuie alții (profesori sau colegi), nu te definesc pe tine ca om și nu îți anticipează performanța profesională în viitor. Chiar dacă traversezi un moment greu, este important să discerni între lucruri pozitive și negative, iar la final să tragi o concluzie care să te ajute să evoluezi.

*ADHD sau THDA (Tulburarea Hiperkinetică cu deficit de atenție) – se caracterizează prin debutul precoce, înainte de vârsta de 7 ani, a unei combinații între hiperactivitate, comportament dezordonat și inatenție (lipsă de atenție). Durata acestei tulburări trebuie să fie de minim 6 luni, iar simptomele sunt grupate în cele de inatenție și cele de hiperactivitate / impulsivitate.

Sfatul #6: Alte sfaturi pe care le poți lua de la nCuno?cuți

Înainte de a porni în drumul tău profesional, trebuie să ai puțină claritate. Din acest motiv, Alexandra Crăciun (consultant de brand) recomandă să-ți faci o hartă mentală cu viața pe care o ai acum și o hartă mentală cu viața la care aspiri, astfel încât să găsești soluții prin care să ajungi la cea din urmă.

Vlad Măcelaru (antreprenor) a ridicat întrebarea: „Cum știi ce vrei să devii?”. În cazul său, nu a știu exact ce vrea să devină. Nici acum recunoaște că nu știe exact. Pentru el a funcționat să se implice în diverse voluntariate, unde a înțeles ce îi place, ce nu îi place, ce este pentru el, și ce nu. Mai întâi a exclus ceea ce nu-l atrăgea pentru a micșora zona de acțiune. Așa a rămas cu două arii mari – tehnologia și educația. 

Implicarea cât mai activă a fost susținută și de Florina Truța (farmacist). Ziua are 24 de ore pentru fiecare dintre noi. Dacă știi să-ți organizezi și să-ți împarți timpul în mod eficient, poți face tot ceea ce îți propui, însă trebuie să deschizi ochii înainte și să prioritizezi anumite aspecte din viața ta. Aceeași recomandare a oferit-o și Silvia Ghimbaș (UX/UI specialist). Să explorezi cât mai mult și orice direcție. Să rămâi curios și să ai încredere în forțele proprii. Viața întotdeauna e plină de surprize și nu știi niciodată unde te duce. Dacă stai cuminte, în banca ta, ușile nu se pot deschide atât de ușor. Astfel că, să nu îți fie teamă să explorezi!

*Harta mentală (mind map) = este o diagramă care cuprinde sarcini, cuvinte, concepte sau elemente conectate, care sunt aranjate în jurul unui concept central sau al unui subiect, permițând celui care o realizează să construiască un cadru intuitiv în jurul conceptului central. 

Dacă ai găsit informația utilă din acest articol și îți dorești să descoperi mai multe despre nCuno?cuți, le poți asculta poveștile integral pe canalul de Youtube evocariera. 

Redactat de: Giurcanu Cristina-Elena